Sevilla, Spania

Dacă o să vizitezi Sevilla pe timpul veri așa cum am făcut eu (mai exact, jumătatea lui Iunie) o să descoperi un nou înțeles al cuvântului ”caniculă”. De asemenea, o să descoperi și că înghețata este inlcusă în kit-ul de supraviețuire. Însă Sevilla merită tot efortul! Din punctul meu de vedere, Sevilla este comoara Andaluziei; unde și oamenii sunt calzi, nu numai temperaturile.

Când am ajuns în oraș nu aveam niciun fel de cazare rezervată, dar nu a fost deloc greu să găsesc un hostel simpatic (Hostelul Tortamundos) unde să îmi arunc rucsacul înainte să o iau la pas (din gelaterie în gelaterie, evident). Acolo am avut ocazia să împart camera cu un domn amabil care era statuie vivantă pe timpul zilei.

Există două locații religioase mari și tari, Catedral de Sevilla (a3a cea mai mare Biserică din lume în interiorul căreia se află mormântul lui Cristofor Columb) și Iglesia Colonial del Divino Salvador de Sevilla. Nu am făcut eu niciun curs legat de arhitectură, dar ochii rar mă păcălesc… acesată Catedrală se încadrează indiscutabil în categoria capodoperelor). Dacă îi vei trece pragul, o să ai ocazia să urci (și să tot urci și să tot urci, până la 104m… doar trepte peste mai multe trepte) în turnul La Giralda și să te bucuri de o panoramă detaliată a orașului.

Odată ajuns în centrul orașului poți să începi să te pierzi liniștit pe străduțe pentru că aspectul oricărei căsuțe ilustrează un joc de culori și stil care te va lăsa fără memorie la aparatul de fotografiat. Nu poți să ratezi Las Setas de Sevilla și Torre del Oro. Ambele sunt locații emblematice ale orașului ce îți oferă atât expoziții la nivel de muzeu, cât și priveliștile panoramice de care eu voi fi veșnic îndrăgostită. Torre del Oro se află pe marginea râului, unde îți sugerez cu drag să te plimbi și pe timpul serii.

Acum ești pregătit să descoperi cea mai frumoasă Plaza de España din câte există!!! Arta murală este absolut încântătoare, reprezentând diferite locații din Spania. Tot aici poți să îți faci poze de profil pentru următoarea jumătate de an.

Un loc pe care nu îl vei găsi în toate ghidurile turistice, dar care pe mine m-a impresionat, a fost acest hotel: Hotelul Alfonso XIII. Iar dacă vrei să iei o pauză, Jardines del Cristina sunt exact peste drum. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la acest oraș este faptul că aproape toate punctele cheie sunt apropiate așa că nu este nevoie să folosești mijloacele de transport în comun (asta dacă încă nu ai leșinat din cauza căldurii).

Bineînțeles că după ce ai admirat fiecare colțișor și soarele o să apună, o să fii în sfârșit capabil să respiri normal și să… mânânci. Aici ajungem din nou la interminabila luptă din viața mea: Fast-Food sau mâncare tradițională? Răspunsul este (ca de obicei); ambele! Adevărul este că în perioada în care am locuit în Spania am făcut o mini/maxi obsesie pentru TGB (și pentru Tako-Away, dar asta este altă poveste). În Sevilla am hotărat să iau cina la o oră destul de târzie așa că deși în mod normal nu te puteai decide în ce loc să te bucuri de gastronomia Andaluziei, în acel moment am fost nevoită să mă opresc într-un restaurant puțin mai scump unde am mâncat ceva delicios al cărei denumiri nu mi-o mai amintesc (scuze, dar o să ai o poză și poate poți să descifrezi). A, și nu trebuie să îți lipsească de la cină Vino de Naranja (cam dulce, ce-i drept, o explozie de arome).

Ceea ce eu nu am avut timp să vizitez pentru că privirea nu îmi ajungea până la finalul cozii pentru cumpărarea biletelor, este Real Alcázar de Sevilla – Palatul Roial. Însă mi s-a recomandat cu încredere de nenumărate persoane așa că ți-l recomand și eu.

Pe final, mai vreau să menționez că tot în Sevilla am descoperit că bucătăria spaniolă are și rețete delicioase pentru dulciuri (nu rata Cofiteria La Victoria). Înainte (și după) am avut parte numai de eșec după eșec în ceea ce privește prăjiturile lor tradiționale. Apropo, insist cu înghețata aia!

 

 

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *